Infrastructura

Industria

Primele încercări de exploatare a lignitului se consideră a fi din anul 1891, când sunt concesionate patru teritorii miniere în zona Budoi. Lignitul de la Budoi era utilizat drep combustibil pentru prelucrarea nisipului bituminos din zona Derna-Tătăruş-Budoi.

În timpul celui de-al doilea război mondial, fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră a făcut o serie de foraje în zona Popeşti-Cuzap, cu scopul de a înlocui combustibilul lemnos cu lignit, deschizând în 1945 o mină la Popeşti, într-un strat subţire, cu multe intercalaţii de steril. Mina a fost în exploatare până în anul 1950, când se deschide mina Vărzari-Varviz, iar la puţin timp se deschid alte două mine la sectorul Vărzari. În 1962 au fost puse în funcţiune noi capacităţi de producţie, prin minele Cuzap II, Vărzari III şi IV, Jurteana I şi II, la Budoi nisip bituminos şi cariera de lignit. În prezent se mai exploatează lignit în două cariere : Budoi şi Voivozi-sud de către firme private.

La 11 iunie 1948 are loc naţionalizarea minelor şi fabricilor, trecând şi cele din comună în proprietatea statului. Între 1981-1985 I.M. Voivozi reuşeşte să obţină o pondere de 6% din producţia de lignit a ţării şi să producă aproape tot nisipul bituminos şi ulei polar din ţară. După 1990 se opreşte exploatarea nisipului bituminos. Ultimele foraje s-au făcut de către firma austriacă O.M.V. în iarna anului 2005. Un lucru este cert că în zona Popeşti, Budoi, Derna, Tria, Tătăruş şi Varasău se găseşte cel mai mare zăcământ de nisip bituminos din Europa, iar acolo unde există bitum există şi petrol.

Exploatarea zăcămintelor de lignit şi nisip bituminos din Bazinul Carbonifer Voivozi a avut un impact pozitiv financiar şi social asupra vieţii locuitorilor din comună şi comunele limitrofe, dar a avut şi un impact negativ asupra mediului prin exploatările la zi(cariere).

Integrarea României în Uniunea Europeană a adus o serie de modificări pe plan socio-economic, astfel că a determinat un proces de restructurare, privatizare şi reconversie a economei româneşti, proces ce se află şi la momentul actual în desfăşurare.

În comuna Popeşti a existat o puternică înterprindere  minieră, fiind compusă dintr-o mină de cărbuni la Budoi şi două cariere de suprafaţă la Budoi şi Vărzari. Procesul de restructurare în industria minieră a început din anul 1994, însă marea disponibilizare s-a făcut în anul 1997 în proporţie de aprox. 90-95%. Efectele acestui proces de disponibilizare au fost vizibile prin explozia numărului mare de şomeri, scăderea puterii de cumpărare şi implicit a nivelui de trai, a calităţii vieţii oamenilor, degradarea infrastructurii existente. Închiderea definitivă a exploatării miniere de la Voivozi s-a făcut la data de 01.06.2004.

Exploatarea minieră Voivozi avea un număr de aprox. 5000 de angajaţi, din care aprox. 1500 din comuna Popeşti. Lipsa  politicii şi strategiei de dezvoltare în momentul începerii procesului de restructurare a determinat ca şi comuna Popeşti să intre într-un proces de regres economic.

Începând din 2007, s-a reluat activitatea minieră la cariera de suprafaţă Vărzari, Budoi si Voivozi, de unde se extrage lignit. De asemenea se exploatează gnais de la cariera de piatră din perimetrul Bistra-Gruiu. Numărul angajaţi este de aprox. 50 de persoane, extragându-se aprox 800 t zilnic. Nisip bituminos nu se mai exploatează în prezent.

O dată cu lichidarea acestei activităţi economice Guvernul României a declarat împrejurimile drept zonă defavorizată, promiţând eventualilor investitori diferite facilităţi, cu speranţa că vor veni să implementeze aici afaceri, lucru care ar duce la înfiinţarea de noi locuri de muncă. Pentru a răspunde acestor cerinţe se impune elaborarea de către Consiliul Local Popeşti şi comunitate a unui plan de dezvoltare durabilă a comunei. În prezent industria locală este reprezentată prin industria uşoară (textile si incalţăminte).

Centrul de afaceri Varzari este realizat prin programele ANDZM, fiind o oportunitate pentru zonă în atragerea investitorilor. Centrul dispune de o suprafaţă de 1200 mp spaţii de închiriat, din care, 60% este utilizată. În prezent 4 firme îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrului, acestea având 30 de angajaţi. Prin realizarea acestui centru s-a reuşit atragerea unor investitori în domenii precum confecţii, de încălţăminte (200 de locuri de muncă create – firma, ulterior şi-a mutat sediul în alt spaţiu din comună), produse alimentare (produse de patiserie).

De asemenea, centrul oferă spaţii pentru birouri şi spaţii de  depozitare pentru firma de exploatare a cărbunelui din zonă. Managementul Centrului de Afaceri Vărzari este asigurat de S.C. Svasta Consult Bucureşti, acordând şi consultanţă în înfiinţarea de noi societăţi comerciale, întocmire planuri de Svasta Consult până în 2009, urmând ca după această dată firma amintită să propună o soluţie pentru continuitatea activităţii.